Ma voi opri la teza care explica pozitia romaneasca exclusiv prin considerente de politica externa, de dragul opozitiei fata de U.R.S.S. Voi cita unele caracterizari intalnite in declaratii despre politica romaneasca: “In afara Ceausescu era un liberal, in interior un stalinist”; “Ceausescu voia independenta cu un model stalinist al socialismului”; “Ceausescu nu avea cum sa fie de partea masurilor de liberalizare, intreprinse de cehoslovaci. El nu voia nici democratie, nici economie liberala”; “Ceausescu nu si-a dat seama ca «socialismul cu fata umana» din Cehoslovacia reprezinta o alternativa la modelul sovietic”; “Lui Ceausescu nu cred ca-i placea prea mult ce se intampla la Praga, dar voia sa se opuna cu orice pret sovieticilor”. De aici pozitia fata de reforme: „N-am intalnit corelatii cu tendintele de reformare economica si sociala incercate in unele tari din lagarul socialist. Nu si in Romania”; „Nu reforma era totul”; „Nivelul si calitatea reformei erau de suprafata”. Si mai departe, afirmatia ritoasa ca socialismul nu poate fi reformat. In aceste afirmatii sunt parti de adevar. Dar numai parti.