„Un roman emoționant și plin de speranță! Lauren abordează teme precum religia, identitatea, sexualitatea, țesând cu măiestrie în pânza romanului proiectul literar al lui Tanner, pasiunea lui fulgerătoare pentru Sebastian, dar și frământările interioare ale personajelor atunci când sentimentele tânărului mormon intră în conflict cu așteptările pe care biserica le are de la el.ˮ - Publishers Weekly Romanul Autoboyografie a fost nominalizat la prestigioase premii literare, printre care Goodreads Choice Best Young Adult Fiction 2017, Audible Best of the Year, ALA Rainbow List, 30th Annual Lambda Literary Award. Doi adolescenți se îndrăgostesc în timpul cursului de scriere creativă din liceu. Unul provine dintr-o familie cu vederi largi, celălalt, dintr-o comunitate religioasă conservatoare! O iubire imposibilă într-o comunitate care nu a fost învățată să accepte o poveste altfel. Cu trei ani în urmă, familia lui Tanner Scott s-a mutat din California în Utah, o mișcare care l-a determinat pe adolescentul dezorientat să își ascundă adevărata orientare sexuală. Ajuns în ultimul semestru de liceu, băiatul plănuiește să treacă prin ultimele cursuri fără cine știe ce bătăi de cap, iar apoi să facă marele salt spre libertate, părăsind orășelul în care se simte prins ca-ntr-o capcană. Atunci când Autumn, cea mai bună prietenă a lui, îl provoacă să se înscrie la Seminar – cursul la care elevii trebuie să scrie o carte în doar patru luni –, Tanner nu poate rezista tentației. Să scrii o carte în patru luni pare simplu, crede el, însă observă cu năduf că patru luni înseamnă, totuși, o eternitate. De cât timp, însă, are nevoie Tanner să se îndrăgostească? Din câte se pare, o secundă îi e mai mult decât suficient pentru a-l remarca pe Sebastian Brother, un fost elev al școlii care a reușit să vândă unei mari edituri romanul scris în timpul cursului și care acum este mentor pentru liceenii interesați de literatură. Singura problemă în calea fericirii lui Tanner ar fi că Sebastian este mormon și urmează să plece într-o misiune de evanghelizare timp de doi ani. „Dulce și devastator ca prima dragoste, Autoboyografie este o capodoperă. Explorarea identității, a credinței și ce înseamnă să îți deschizi cu adevărat sufletul sunt tratate cu delicatețe și umor, astfel încât vei simți nevoia să dai pagină după pagină. Ador cartea asta!ˮ - Kiersten White, autoarea seriei Saga cuceritorului „Christina Lauren reușește să ilustreze cu talent speranța pe care o aduce cu sine iubirea, dar și incertitudinile care apar atunci când te îndrăgostești în cadrul unei comunități care nu a fost învățată să accepte o poveste altfel.ˮ - Teen Vogue „Lauren izbândește în a aborda un subiect delicat cu simplitate și compasiuneˮ. - Booklist „Această poveste complexă și plină de sensibilitate este nu doar despre găsirea iubirii, ci și despre puterea de a-ți găsi identitatea și a te accepta așa cum ești. Amuzantă și credibilă. Cititorii se vor bucura să asiste la călătoria lui Tanner pentru a-și găsi vocea.” - Bulletin of the Center for Children's Books Christina Lauren este pseudonimul literar combinat a două prietene, Christina Hobbs și Lauren Billings, autoarele a mai multe bestselleruri New York Times și USA TODAY, printre care seriile Beautiful și Wild, dar și romanele Dating You / Hating You, Love and Other Words, Roomies, Josh and Hazel’s Guide to Not Dating, My Favorite Half-Night Stand și The Unhoneymooners. Titlul Autoboyografie. O poveste despre noi , de Christina Lauren, a aparut le editura Leda . Alte carti scrise de Christina Lauren sunt: Paradis de imprumut Un secret minunat Fragment din carte: In cursul saptamanii , imi petrec mare parte din timpul liber cautand si inlocuind innebunit numele Tanner , Tann si Sebastian . Tanner devine Colin, Sebastian e Evan. Toti cei cu care merg la scoala primesc un nume nou, generic. Autumn devine Annie, Fujita e Franklin , iar clasa devine un laborator specializat in chimie. Imi dau seama ca e un execitiu inutil. Chiar si cand salvez cartea intr-o noua versiune , cand Colin e interesat, de fapt, de Ian , unul dintre elevii mormoni din clasa, stiu ca am facut niste schimbari de mantuiala si neconvingatoare. Vineri dupa cursuri merg de la masina pana la usa din fata a casei lui Sebastian cu primele patru capitole imprimate sub brat. Jur ca soneria lor este ce mai zgomotoasa din lume. Cel putin , asa imi pare cand apas pe buton. Pulsul mi-o ia la goana, iar nervii parca imi sunt izbitide un camion. Nu mai e insa cale de intoarcere. Sunt pe punctul de a intra in casa lui Sebastian. Casa episcopului. Chiar nu e prima mea aventura. Am mai fost si acsa la Eric, dar casa lui e intr-un still mormon mai retinut. Poza de clasa a douasprezecea a lui Eric atarna unde trebuia sa fie cea a Mantuitorullui. Inca mai au o poza inramata a templului pe perete, dar si un aparat de cafea, ca oamenii civilizati. Toate astea inseamna ca sentimentul de exaltare pe care il incerc e ca al unui arheolog inaintea unei exacavari de proportii in Egipt: va fi mult de dezgropat aici. Inauntru se aud pasi grei pe podeaua de lemn. Sunt suficient de grei, incat sa ma intreb daca nu cumva e domnul Brother si apoi ma panichez instantaneu, pentru ca m-am tuns si m-am imbracat cu cele mai bune haine si , daca in loc sa arat ca un mormon decent, las impresia ca sunt supergay? Daca tatal lui Sebastian isi da seama imediat ce intentii am cu adevarat si ma da afara, si ii interzic fiului sau mai vorbeasca vreodata cu mine? Ma apuca groaza. Arat decent, dar nu ca scos din tipla. Evident ca sunt in limba dupa Sebastian, tata e evreu - o fi rau?Nu sunt multi evrei in Provo, dar din moment ce nu suntem practicanti oricum, nu m-amm gandit daca m-ar putea face sa par si mai strain. Doamne, nici legamant nu stiu sa folosesc corect. Simt cum transpiratia imi inteapa ceafa , iar usa se deschide... E doar Sebastian, ca un pusti pe care il tine cu bratul de cap. - El e Aaron! imi spune, intorcandu-se un pic ca sa-l vad mai bine pe fratele lui. El e Tanner! Fratele lui e desirat, zambitor si are parul brunet si moale: o versiune in miniatura a fratelui mai mare. Genetica, ai facut treaba buna! Aaron il impinge si se ridica, intinzandu-mi o mana sa i-o strang. - Salut! - Imi pare bine! Are 13 ani, si ma intreb daca o strangere de mana e suficienta . Mormonii par atat de-al naibii de priceputi la chestiile astea! Ii dau drumul si zambesc, incercand sa nu-mi cer scuze. Va trebui sa nu ma injur, chit ca o fac doar in mintea mea! De parca simte ca in capul meu se petrece un mic Cernobil, Sebastian il indeamna pe Aaron sa intre in casa, apoi imi face semn din cap intr-o parte sa-l urmez.
