Liceenii , apărut în anul 1986, cu Ștefan Bănică Jr., Oana Sârbu, Mihai Constantin, Tamara Buciuceanu-Botez, Ion Caramitru în rolurile principale, a cunoscut un enorm succes de public, devenind în scurt timp un film emblematic pentru mai multe generaţii de adolescenţi. „Literatură despre tineret și pentru tineret, proza lui George Șovu este fi delă efortului de formare a unor conștiinţe pătrunse de necesitatea perfectibilităţii lor. Tocmai în acest sens, evocările caracterologice tind către pedagogia unui «paradis rotund», ideal anevoie de atins, dar niciodată părăsit... Proza lui George Șovu posedă imense resurse de autenticitate artistică... Aptitudinea realistă a scriitorului de a surprinde confl icte îndelungate, abil mascate însă, de un personaj sau altul, se cuvine semnalată...” George Sovu (1931–2016), personalitate complexă a literaturii române contemporane, a fost prozator, romancier, poet, scenarist, jurnalist, realizator de emisiuni radiofonice și de televiziune, inspector școlar, profesor de limba și literatura română și autor de manuale de limba și literatura română, ocupând astfel un loc de cinste în galeria numelor importante ale învăţământului, literaturii și cinematografi ei românești. Dintre scrierile sale amintim: Cadenţa generaţiei (1974), Declaraţie de dragoste (1978), Liliac alb în ianuarie (1984), Extemporal la dirigenţie (1987), Liceenii în alertă (1993), Romanticii (2003), O iubire care nu moare (2013). Cuvânt‑înainte de Mădălina‑Ioana Ifrim: R omanul din umbra filmului Probabil ai auzit, cititorule, de filmul „Liceenii”... Insist pe acest probabil – din păcate nu mai pot opta, cum aș fi făcut acum ceva timp, pentru acel cu siguranță, deoarece interesul pentru filmele românești „vechi” a scăzut dramatic. Dacă am dreptate și am utilizat oportun cuvântul inițial, iată ce propun! Fă o pauză din lecturarea prezentei prefețe și întreabă‑ți părinții sau bunicii despre fenomenul numit „Liceenii” – vei auzi doar de bine, crede‑mă! Să reluăm! Am zis eu Romanul din umbra filmului ... Te întrebi de ce? Mulți, foarte mulți știu despre film, puțini însă au avut răgaz să afle că există și romanul Liceenii, aflat sub semnătura lui George Șovu – același scriitor ingenios care a scris scenariul filmului. Și mai puțini știu că a fost publicat după apariția lungmetrajului și că, deși generații întregi au rezonat cu adolescenții‑emblemă ai anilor ’80, remarcabil aduși la viață în peliculă de actori de renume, scriitura fluidă a lui Șovu aduce în prim‑plan emoții, sentimente, note de umor specifice elanului adolescentin, corectitudine, copilărisme și maturizări, fiori ai primelor iubiri, zâmbete sincere... trăiri autentice care ating lectorul nemijlocit, facilitând filtrarea universului ficțional conturat prin sensibilitate proprie. Este dificil, într‑adevăr, să separi reprezentarea cinematografică de firul întâmplărilor din roman – inevitabil, pe parcursul lecturii, atribui personajelor chipul actorilor, scene din film se derulează concomitent cu secvențele narative parcurse, ba chiar devii intrigat când acestea diferă sau, poate, le percepi altfel. Absolut firesc, din moment ce pelicula, al cărei debut pe pânză a avut loc la 27 octombrie 1986, fusese deja devorată de un număr impresionant de spectatori până la apariția romanului, în anul 1991. Toți pentru unul și unul pentru toți !, motto‑ul clasei a X‑a B – microsocietate aflată în prim‑plan pe tot parcursul întâmplărilor – dictează întregul curs al acțiunii, fiind dublat de dictonul personal al personajului principal, elevul Mihai Marinescu, izvorât din îndemnul mamei trecute în neființă: Să înveți, dragul mamei, să înveți... căci singura zestre ce nu se pierde este învățătura! Cele două sunt întărite de replica încărcată de o mare însemnătate a tatălui lui Mihai – Eu am mare încredere în tine, Mihai! – și creionează o lume guvernată de: competiție pozitivă, respect, modestie, trăire pură și simplă în scopul unei deveniri perfecte. Acțiunea simplă, desfășurată pe parcursul unui an școlar, aduce în lumina reflectoarelor elevi de clasa a X‑a care evoluează atât din punct de vedere al succesului școlar, cât și din punct de vedere emoțional, demonstrând o maturizare firească vârstei și datorată, mai ales, susținerii permanente și dezinteresate a adulților care veghează asupra lor – părinți și profesori. Șirul întâmplărilor, deși lipsit de mari provocări pentru lector – romanul este unul ușor de parcurs –, este ingenios prezentat prin tehnici narative ce asigură curgerea firească a episoadelor acțiunii, care mențin atenția cititorului și care nu duc lipsă de doza necesară de umor pentru a așterne pe chipul celui ce parcurge cu nesaț și curiozitate rândurile măcar un zâmbet, dacă nu chiar izbucniri de râs copios. Trasându‑se coordonatele unui univers adolescentin, bineînțeles că nu pot lipsi momentele în care iubirea platonică, juvenilă, îi acaparează chiar și pe cei mai sârguincioși dintre elevi – personajele ajung să lupte cu „balaurul” numit corigență, să facă față nemilosului „trei” scris cu neînduplecare în carnet de profesoara de matematică, să fie dojeniți pentru diverse episoade de indisciplină – cele cu Ionică în centrul atenției, vă asigur, vă vor amuza teribil –, să muncească înzecit pentru a‑i face pe plac Ei ... și multe alte peripeții cauzate, îndeosebi, de săgeata iubirii de licean. Să pășim puțin în clasă și să facem cunoștință cu elevii colectivului a X‑a B și cu câțiva dintre profesorii acestora – multe dintre aceste figuri îți vor părea subit familiare, probabil le vei asocia cu colegi de‑ai tăi... Se perindă prin fața ochilor: Mihai Marinescu, personaj principal, ex‑corigentul clasei care va demonstra că perseverența și corectitudinea pot face minuni; Dana Cristea, elevă și adolescentă model, pentru care Mihai nutrește sentimente dintre cele mai nobile; Ionică, bufonul clasei, șotiosul, îndrăgostit de Geta cea cu râs contagios și preocupată de noile tendințe în modă; Vlad, olimpicul la matematică; Șerban, premiantul clasei, detronat în mod surprinzător până la finalul anului școlar, malițiosul nu chiar așa de malițios; Adrian, trubadurul camerei de internat, coleg cu Mihai și cu Ionică, deținătorul cheii micilor bucurii gastronomice pentru Ionică; Emil, biologul clasei, pierzătorul broaștelor; Socrate, dirigintele clasei ale cărui cugetări și atitudine blândă îi asigură un loc de cinste în inima elevilor săi; Isoscel, doamna profesoară de matematică Baldovin, ingenios poreclită astfel de elevi, figură perfect balansată între exigență, corectitudine și umor; nea Pandele, paznicul blând de la internat, un bătrânel simpatic care iubește nespus copiii și care le înțelege năzbâtiile; tatăl lui Mihai, exemplu de echilibru și încredere în propriul copil; nenea Dragoș, bătrânul șahist care îi inspiră Danei pasiunea pentru acest joc... Acestora li se alătură și alte personaje ce fac din roman o frescă a vieții de licean dintr‑o epocă a traiului și trăirilor simple, autentice.
